Uverturile de campionate, fie ele europene, mondiale sau cel de toate zilele noastre românești, n-au rupt niciodată gura târgului. Sau inima, după situație.
Iar un meci Hermannstad-Mioveni nu a prea avut darul de a-i grăbi pe muncitori să lase mai repede schimbul și să fugă la stadionul din Mediaș. Fiindcă, da, din păcate pentru sibieni, încă mai joacă în exil.
Poate și de aceea ritmul domol, ardelenesc, ca-ntr-o reclamă la pateu, pe care l-a dat meciul la televizor. Nou-promovata însă și-a mai păstrat din euforia finalului de sezon anterior, așa că echipa pregătită de Marius Măldărășanu a avut inițiativa.
Economicos, serios, gazdele au intrat la pauză cu avantajul minim., grație golului reușit de Daniel Paraschiv în minutul 28. Ce s-a întâmplat în partea secundă? A apărut așa, parcă de nicăieri, Baba Alhassan. Nu chiar de nicăieri, desigur, pentru că el era obișnuit cu golul și în liga secundă.
Baba Alhassan a lovit de două ori în cinci minute o apărare nici măcar naivă, ci de-a dreptul hipnotizată. Nu copleșită de căldură, pentru că, hey, pe aceeași temperatură a jucat și matadorul Baba. Care mai întâi a finalizat ușor, în minutul 62, apoi tot cu dreptul, în minutul 68. Când practic a ucis și meciul.
Nu neapărat spectacol, dar cu ceva erau datori și oaspeții din Mioveni. Tot elevii lui Măldărășanu au mai picurat ceva adrenalină, care zguduit și-o transversală. Și tot ei i-au pus la muncă și pe arbitrii din camera VAR, care au anulat un gol al lui Buhăceanu pe motiv de ofsaid.
Jocul a curs în așa fel încât dacă Alexandru Pelici ar fi aruncat prosopul, n-ar fi fost nicio surpriză. Deși a fost vorba de un meci de fotbal, nu de box. Însă CS Mioveni a cam părut un pugilist făcut K.O., și numărat în corzi, în ultimele zece minute.
Fluierul de final i-a scăpat pe argeșeni de chin. Iar Hermannstadt a pășit în Superligă cu zâmbetul pe buze: s-a instalat direct pe primul loc.
