Campionatul Mondial este o competiție specială, iar unul dintre oamenii care au scris istorie este Ronaldo brazilianul.
Una dintre poveștile mai puțin cunoscute despre Ronaldo se leagă de celebra sa freză de la Campionatul Mondial din 2002, unde a cunoscut consacrarea.
Ronaldo și momentul care a schimbat istoria la Campionatul Mondial
Înaintea Campionatului Mondial din 2002, cariera lui Ronaldo intrase pe o pantă descendentă, din cauza deselor accidentări.
Chiar în perioada în care se pregătea pentru Mondial, Ronaldo era accidentat și întreaga lume vorbea numai despre asta. Pentru a schimba subiectul, Ronaldo a decis să vină cu celebra freză: ras în cap, dar cu un triunghi pe frunte.
„Încă eram accidentat, mă refăcusem 60%, așa că m-am ras în cap. Toata lumea vorbea numai despre accidentarea mea.
Când m-am prezentat la antrenamente cu freza aia, toți au început să vorbească despre asta și nu despre accidentarea mea”, a povestit Ronaldo.
A fost un moment definitoriu pentru istoria fotbalului. Ronaldo a mers în Coreea de Sud și Japonia, acolo unde a făcut istorie.
În finala împotriva Germaniei, Ronaldo a marcat inclusiv golul decisiv, care a adus titlul mondial Braziliei.
Foto: Fifa.com
Brazilia era în mare cumpănă
Înainte de Cupa Mondială din 2002, Ronaldo abia jucase, după ce avusese o ruptură la ligamentul încrucișat al genunchiului.
Ronaldo a lipsit întreaga campanie de calificare a Braziliei, unde, în absența sa, echipa a avut rezultate slabe.
Tim Vickery scria: „Fără Ronaldo, Brazilia a fost un dezastru, norocoasă chiar și să ajungă la turneu. Cu el, a fost o altă poveste.”
Într-o revenire remarcabilă după o accidentare care îi amenințase cariera, Ronaldo a condus Brazilia la al cincilea titlu record la Cupa Mondială, primind Gheata de Aur ca cel mai bun marcator, cu 8 goluri.
Multe publicații au considerat triumful său personal ca fiind o „răscumpărare” pentru ceea ce s-a întâmplat la Cupa Mondială precedentă.
Ronaldo a vorbit despre obsesia sa de a ridica trofeul Cupei Mondiale, după ce a ratat-o în 1998. „Obișnuiam să vizualizez trofeul în fața ochilor mei și să îmi imaginez ce sentiment minunat trebuie să fie să îl țin în aer. De fapt, era un sentiment fabulos să îl țin în mâini și să îl sărut.
