În loc de prolog, vă dau un singur cadru care sugerează și sintetizează mai bine tot ceea ce veți găsi în râdurile care urmează: mâna pe care și-a pus-o în cap, pe față, Anghel Iordănescu, tatăl selecționerului, la cel de-al treilea gol al muntenegreanului Mugosa.
Sincer, oricât de patriot ai fi, oricât ai încerca să întorci, să spargi paharul gol, doar-doar vei umple un ciob, nu vei putea. Așa că ne iertați degringolada de idei…
Dacă aș vrea să răsucesc cuțitul în rana microbistului din România, aș spune că nu ne-am pierdut talentul din a-i face eroi pe anonimii fotbalului mondial. Remember, Rudonja? Ei bine, dacă dați căutare pe Internet îl veți găsi pe Stefan Mugosa, autorul hattrick-ului din Giulești, tocmai la Incheon United, în Coreea de Sud.
Nu că ar fi vreun avion cu motor, că doar Nicușor Stanciu e pe undeva, pe la Wuhan, în China, și e marele absent. Cum, nu s-a spus asta până acum? Atunci mai așteptați, că se va spune…
Și? Ce ar mai fi de spus când pierzi acasă cu scor de neprezentare? Noi nu găsim cuvinte, epitete și calificative. Poate ne va lămuri Edward Iordănescu. Că e cea mai urâtă seară pentru fotbalul românesc de ceva timp încoace știm și noi, am vrea să ne explice selecționerul cum și ce s-a întâmplat și cine le-a turnat plumb în ghete, cine le-a înnodat șireturile și cine îi încalță invers pe acești băieți care a părut simple jaloane îmbrăcate în galben.
Nu, când copiii te întreabă noi ce echipă suntem și de ce nu suntem noi cei îmbrăcați în roșu rusinea ți se scurge așa prin vene. Și te anesteziază complet. Așa, cam cum s-a întâmplat cu linia de fundași a lui Edi în fața Muntenegrului.
Dar dacă tot nu poate Edi să ne spună cum de am reușit să ne prelingem vertiginos către lumea a patra a fotbalului mondial, unde vom avea derby cu Gibraltar și San Marino, poate au explicații pertinente cei care l-au numit pe Iordănescu junior și i-au dat șut în dos lui Boloni.
Chiar? Cum am reușit ca la fiecare fază periculoasă să luăm gol? Dacă nu nouă, măcar celor care au dat și bani pe bilete, și au mai stat în ploaie să le spună cineva cum a putut o națiune cât sectorul 1 să ne dea cu terenul în cap, nouă, milioanelor de fotbaliști și selecționeri?
Încă o dată, nota 1O cu felicitări pentru acest public minunat. Era o vreme când se zicea că dacă ar fi fost după calitatea spectatorilor, eram de mult campioni mondiali. Suporterii speciali de pe Giulești n-au înjurat, n-au încetat să creadă, au stat în ploaie. Și au aplaudat actorii care au dat spectacol lângă teatru. Din păcate, protagoniștii care le-au primit au fost ceilalți, nu noi.
