Așa suntem noi făcuți, construiți, să nu ne bucurăm fără să ne întrebăm, oare ce să se fi întâmplat de am arătat altfel în meciul cu Finlanda?
Să fie oare praful magic de Giulești, acolo unde, vă amintiți, am transformat panzerul în cârnat, cu 5-1? Un amical, ce-i drept, dar cu Germania și un meci pe bețe de chibrituri dacă-l câștigi, ești bun spre foarte bun.
Începutul a fost însă fix ca un pumn în plex. Știți probabil că e vorba aia din bătrâni – mulți se vor strâmba, cel mai probabil -, când e să te ia dracu`, te ia și din poarta bisericii? Așa s-o fi gândit și Edi, când l-a pus pe Pușcaș să execute penalti, în primul sfert de oră din meci, și Pușcaș să rateze.
Și când ne pregăteam de aceeași partitură, să dăm cu barda-n FRF, că selecționer neinspirat, că jucători nepricepuți, Pușcaș a prins un assist care i-a spălat și din viitoarele păcate. Bancu a marcat și a făcut astfel dispărute toate meme-urile. Știți voi care, alea cu portarii care făceau plajă și ziceau: ”Asta facem noi când avem meci cu România!”.
Ne pregăteam să umflăm pieptul în repriza secundă… Când colo, finlandezii au intrat ca vijelia și ne-a stat inima-n loc. Noroc cu Niță care a scos o minge pe care văzusem toți că scrie gol.
Pușcaș-i cureaua lată, o făcurăm și astă dată. Adică Pușcaș a ratat nu doar din lovitură de la 11 metri, a ratat din toate pozițiile. Și după el, și Mihăilă, și cine a mai fost… am avut neșansă în atac, dar noroc chior în apărare, fiindcă băieții din țara lui Moș Crăciun ne-au adus cadourile mai devreme.
