Andrea Bocelli este un artist cunoscut în toată lumea, dar povestea vieții sale este mai puțin cunoscută.
Legendarul artist nu a fost orb dintotdeauna, dar totul i se trage de la un meci de fotbal, din copilărie.
Meciul de fotbal care i-a schimbat viața
Andrea Bocelli a avut încă de la naștetere o afecțiune la ochi, glaucom congenital, o boală rară, care apare la nou-născuți și la copii foarte mici.
În timpul unui meci de fotbal, Andrea Bocelli a primit o minge în plină figură, iar asta i-a afectat și ochiul drept, singurul cu care distingea lumina și culorile.
”În copilărie eram plin de viață și incontrolabil, îmi plăcea să joc fotbal și, într-o zi, în timpul unui meci, am fost lovit violent cu o minge direct în ochiul drept, singurul cu care distingeam lumina și culoarea.
Doctorii au încercat să mă vindece, am făcut mai multe operații, au folosit până și lipitori, dar totul a fost în zadar. Din acea zi nu am mai putut vedea”, a povestit Andrea Bocelli.
Fără fotbal s-a îndreptat spre muzică
Andrea Bocelli avea, încă de mic, două pasiuni: fotbalul și muzica. Cum fotbalul ieșea din discuție, el s-a îndreptat către muzică. A rămas, însă, atașat de fotbal și cântă foarte des pe stadioane la momentele ceremoniale.
A luat cursuri de pian sau flaut, dar în cele din urmă s-a îndreptat către o carieră solo, ceea ce i-a adus faima internațională, informează Life.
Pentru a-și citi partiturile, Andrea Bocelli folosește aflabetul Braille sau este ajutat de către prietenul său Carlo, un pianist care îi este și colaborator.
„Pentru partiturile dificile mă ajut de alfabetul Braille, altfel, când am ceva de studiat, îl am pe pianistul meu Carlo, care vine acasă în fiecare zi”, a mai spus artistul.
Andrea Bocelli s-a născut în orașul italian Lajatico în 1950, părinții lui fiind Alessandro și Edi. Familia deținea o fermă, care cuprindea și o mică podgorie.
Părinții lui Bocelli i-au remarcat talentele muzicale și l-au încurajat să ia lecții de pian, încă de la vârsta de șase ani.
Dragostea sa pentru muzică era bine cunoscută în toată familia, iar rudele îi cereau întotdeauna să cânte în timpul întrunirilor de familie.
Mai târziu, întrebat de ce a devenit cântăreț, Bocelli a răspuns: „Nu cred că cineva decide cu adevărat să fie cântăreț – alți oameni decid asta pentru tine, prin reacțiile lor”.
