Mărturii teribile ale unei legende a Rapidului! Cel mai mare regret al fostului căpitan. Dezvăluiri emoţionante despre tatăl său

Mărturii teribile ale unei legende a Rapidului! Cel mai mare regret al lui Adrian Iencsi. Dezvăluiri emoţionante despre tatăl său.

Adrian Iencsi a cedat emoțional și și-a mărturisit admirația față de tatăl său. Fostul giuleștean l-a numit „idol” pe tatăl său.

Adrian Iencsi, înfrânt de regrete!

Adrian Iencsi a jucat la Rapid în perioada 1997-2004 și 2009–2010. În 2018 a revenit în vestiarul giuleștenilor pentru a ocupa funcția de antrenor al echipei U19, iar odată cu 2020, tehnicianul a preluat banca tehnică a primei echipe, pentru aproape 3 luni. Vara acesta s-a reîntors pentru a ocupa poziția de antrenor secund.

Fostul rapidist a vorbit despre regretele sale. Cel mai mare dintre acestea ar fi faptul că nu a apucat să își arate recunoștința față de tatăl său. Tatăl lui Adrian Iencsi a murit în perioada Covid-ului, iar în memoria tehnicianului, acesta a rămas drept idolul său negreșit.

”L-am depășit ca performanțe pe tata, dar toți cei din zona aia, din Piatra Neamț, spuneau că tatăl meu a fost mult mai talentat. Eu chiar eram mândru pe chestia asta, mă bucuram enorm.

Cât timp a fost în viață nu i-am spus-o lui personal, și nimănui nu i-am spus. Toți mă întrebau că ce idoli am, iar eu le spuneam că nu am pe nimeni. Dar tatăl meu a fost un model pentru mine. A fost modelul meu în viață, a fost ceva de nedescris.

De multe ori eram mai încăpățânat, nu eram prea apropiat de el, adică să stau, dar în același timp îl iubeam extraordinar de mult și fără să-mi dau seama”, a declarat Adrian Iencsi.

„Mai târziu mi-a spus că se ascundea după copaci”

Iencsi povestește cum tatăl său se ascundea când venea la meciurile oficiale, dorind ca fiul său să nu fie rușinat de prezența sa în tribune, potrivit Fanatik. Ioșca, tatăl secundului din Giulești, a fost microbist înrăit și fan al Craiovei, pasiune pe care a „pasat-o” peste ani și la fiul său.

”Era un om foarte simplu, îmi dădea sfaturi. Eu jucam mijlocaș central la juniori și îmi spunea cum să mă poziționez în teren.

Niciodată nu m-a certat, nu m-a criticat, niciodată nu mi-a vorbit urât, a fost foarte aproape de mine și am simțit asta după ce el a plecat de lângă mine. Nu mi-am dat seama câtă energie mi-a transmis el cât a fost în viață. Da, a fost un jucător foarte apreciat în oraș. Idolul meu în viață și m-a ajutat foarte mult în cariera de fotbalist. Îi datorez totul tatălui meu.

A făcut tot ce a depins de el ca eu să ajung fotbalist. Și eu eram foarte încăpățânat. De ce? Pentru că atunci când eram la juniori îmi doream ca el să nu fie prezent la stadion. Eram atât de orgolios că nu doream ca ceilalți să creadă că eu joc pentru că tatăl meu vine la meci.

Nu aveam curaj să-i spun lui direct, dar îi ziceam mamei: ‘Te rog frumos să-i spui să nu mai vină la stadion’. Bineînțeles că venea, iar mai târziu mi-a spus că se ascundea după copaci. Eram mai mult cu mama, eram mai comod, mai mămos, mai de-al casei. De altfel nici nu am vrut să fac pasul în Capitală. Tatăl meu îmi spunea tot timpul că sunt cel mai bun. El mereu avea încredere în mine”, a mai spus Iencsi.