Mario Iorgulescu a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru omor, dar decizia nu este una definitivă.
Fiul șefului de la LPF a fost trimis în judecată în 2020, după ce a ucis un bărbat într-un accident rutier. Mario Iorgulescu se suise la volan deși consumase băuturi alcoolice și droguri.
Mario Iorgulescu, rapoartele medicale se bat cap în cap
Tribunalul Bucureşti a dat publicităţii motivarea deciziei din 10 februarie, prin care Mario Iorgulescu a fost condamnat la 15 ani şi opt luni de închisoare cu executare pentru omor şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor (cocaină).
Cât priveşte actele medicale depuse la dosar de familia Iorgulescu, judecătoarea arată că acestea reprezintă opinii medicale ale unor specialişti – un medic neurochirurg şi un psiholog – dar care provin de la persoane care nu deţin calificarea necesară pentru a constata lipsa discernământului, definit ca fiind facultatea de a discerne, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
Astfel, în raportul întocmit de medicul neurochirurg s-a făcut menţiunea că „în urma accidentului rutier din anul 2019, din cauza traumatismului cranio-cerebral sever, fenomenele neuro-psihice au fost accentuate”, lucru care este însă contrazis de actele medicale întocmite la UPU imediat după accident, unde se menţionează diagnosticul: „Accident rutier. Politraumatism cranio cerebral (TCC) minor”.
Pe de altă parte, judecătoarea a reţinut că avocaţii nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă Mario Iorgulescu avea sau nu discernământ la momentul săvârşirii faptelor. Apărătorii au solicitat o astfel de expertiză doar pentru a verifica dacă poate participa psihic la proces.
Magistratul notează că, în cazurile de omor, expertiza psihiatrică nu este obligatorie şi se impune doar în cazurile în care din modalitatea concretă de săvârşire a faptei (spre exemplu prin cruzimi, asupra a două sau mai multor persoane, etc.) sau din alte aspecte rezultă îndoiala cu privire la discernământul persoanei la momentul săvârşirii infracţiunii, ceea ce nu este cazul de faţă.
