Degeaba i-am bătut pe muntenegreni la posesie. Degeaba a făcut Iordănescu junior toată schimbările până în minutul 8o. Degeaba încercase marea cu degetul, aruncându-l pe Iulian Cristea titular și mijlocaș la închidere. Fiecare antrenor are un fix, iar al lui Edi pare să fie Cristea la închidere. Oricum, nici măcar n-a avut ocazia să vadă dacă improvizația a reușit, fiindcă Cristea a ieșit în minutul zece, accidentat.
Însă ca să ne întoarcem la sinteza din titlu, România a jucat ca-ntotdeauna în ultima vreme, adică, mai nimic. Ca să nu fie chiar nimic, dacă ne raportăm la faptul că în primele 45 de minute, România lui Iordănescu nu a trimis niciun șut către poartă.
Și am pierdut ca de obicei. Adică, ne place sau nu, am pierdut meritat. Greu, dar meritat, și nu este deloc o ironie. Pentru că vorba lui Gică Popescu, ce echipe să mai întâlnim, să ne pice la drum de seară, ca să reușim să ne mai calificăm undeva?
Totuși, când căpitanul echipei, și anume Chiricheș, e ”comisar” la primul gol și la al doilea, mai poate fi de spus ceva? Desigur, cum a punctat și comentatorul partidei, mai poate spune el ceva. Eventual să certe criticii, să se supere și să anunțe într-o scrisoare că se retrage, după modelul deja patentat de alți înaintași.
În rest, pe scurt, în caseta meciului, este doar atât de notat. Că Muntenegru a deschis scorul prin Mugosa în minutul 66. Iar fecesebistul Radunovic a muncit pentru cel de-al doilea gol, marcat de un alt ”român” din naționala Muntenegrului, Vukcevic de la UTA, care a închis tabela.
România a fost groggy pe final, ca un boxer în corzi, iar telespectatorii au așteptat mai degrabă gongul, decât o revenire miraculoasă. Și unde ne visam pe cai mari, favoriții grupei, și ne frecam mâinile de bucurie că Finlanda a fost egalată în ultimul minut de Bosnia, începem de unde am rămas. Din coada grupei, din coada fotbalului european
