Adrian Mutu (43 de ani) îşi va lansa sâmbătă, de la ora 17:00, la Cluj, cartea autobiografică realizată în colaborare cu jurnalistul Cătălin Oprişan. Cartea, pentru care fostul mare fotbalist român a primit 100.000 de euro în schimbul a „80 de ore de confesiuni” va fi lansată în cadrul Sports Festival, unde duminică va avea loc şi un meci de retragere dedicat lui Adi Mutu.
Cel mai prolific fotbalist român care a jucat vreodată în campionatul din Italia, golgheterul al time al României, alături de Hagi, cu 35 de goluri, a decis că e momentul să-i apară autobiografia, potrivit digisport.ro.
Deocamdată a primit 100.000 de euro pentru orele în care i s-a destăinuit lui Cătălin Oprişan, iar organizatorii Sports Festival pun în scenă şi un meci de retragere, organizat la şase ani distanţă de momentul în care „Il Fenomeno” şi-a anunţat încheierea vieţii de fotbalist.
Joc la care şi-au confirmat prezenţa nume mari din fotbalul mondial, precum Fabio Cannavaro, Fernardo Couto, Claude Makelele, Alessandro Del Piero, „Jimmy” Floyd Hasselbaink, Luca Toni, David Trezeguet şi Alberto Gilardino.
„… Primele zile din decembrie 2004. Eram Adrian Mutu, un fotbalist cu un salariu săptămânal de star de cinema, cu o mașină ultimul tip și cu bonusuri de performanță. Trăiam la Londra, un oraș ce te înghițea cu totul dacă nu dejucai jocul la ofsaid, proaspăt divorțat, fără posibilitatea de a-mi vedea fiul de doi ani, fără prieteni adevărați, dar cu poză pe prima pagină a tabloidelor ce vindeau, zilnic, 800 000 de numere.
Cel din fața mea se numea Peter Kay, unul dintre cofondatorii „Sporting Chance”, clinica de reabilitare în care mă găseam după ce fusesem depistat pozitiv cu cocaină în urma unui control antidoping realizat de echipa mea, Chelsea Londra”, apare în carte.
„Din punct de vedere fotbalistic, treaba mergea ca unsă. […] Dar, pe la spate, Londra mă ‘fura’. Eram un tânăr de 23 de ani, divorțat, iar dorul de Mario, fiul meu cel mare, pe care nu-l vedeam, mă măcina. Nu aveam prieteni, iar părinții veneau, stăteau câteva zile, apoi plecau. Orașul era nebun, vacarm de dimineață până seara, gălăgia se termina abia pe la 2 dimineața.”
„Da, am greșit! O dată tare, de alte câteva ori ceva mai domol și nu mă voi ascunde niciodată în a recunoaște asta. Am trăit momente cumplite, am fost singur, i-am urat ‘Noapte bună!’ depresiei. Dar am avut forța de a reveni, de a porni de la minus infinit, de a lupta, pentru a demonstra că pe viață nu s-a tras oblonul la 24 de ani.”
„Însă niciodată n-am trădat două lucruri: fotbalul și țara. Pe primul pentru că am fost bătăios, orgolios, mi-am dorit mereu să câștig, conștient că, dacă-l păcălesc, se va întoarce, cândva, împotriva mea, asemenea unui bumerang. Pe a doua, pentru că imnul auzit de zeci de ori este cel mai frumos lucru din lume, credeți-mă!”
„Joia era ziua noastră de ‘ieșeală’, aveam un club, în centru, acolo ne relaxam. Când făceam primul pas în interior și DJ-ul mă vedea, oprea muzica: ‘Băieți, să-l salutăm pe Adrian Mutu care a venit aici! ‘Il Fenomeno’ este cu noi!’ Aproape un minut după aceea toată discoteca striga ‘Il Fenomeno, Il Fenomeno’, oameni care nu fuseseră, niciodată, pe un stadion.” sunt alte câteva pasaje din carte.
