Simona Halep este suspendată temporar din tenis după ce a fost depistată pozitiv la un test anti doping efectuat la US Open.
După ce a fost eliminată în semifinale la Wimbledon, pe data de 9 iulie, Simona Halep a cerut aprobarea excepției de uz terapeutic (TUE) pentru sinuzită.
Simona Halep, ”forțată” de WTA să folosească substanțe interzise
Halep s-a confruntat foarte des cu probleme ale sinuzitei ( inflamație la nivelul căilor respiratorii) din cauza unei deviații de sept.
Conform ProSport, într-o încercare disperată de a găsi o rezolvare a frecventelor sinuzite, fără intervenție chirurgicală, Simona a solicitat WTA acceptul folosirii unui tratatment medicamentos în perioada pre-competițională (9 iulie-02 august 2022), mai precis în săptămâna dinaintea debutului circuitului nord-american de vară unde românca avea programate turnee la Washington, Toronto, Cincinnati și US Open, ultim Grand Slam al sezonului 2022.
Concret, Simona Halep, diagnosticată cu „sinuzită”, Agenția Mondială Anti-Doping (WADA) impune aprobarea, prin intermediul WTA, utilizării unor medicamente care conțin substanțe interzise ca Pseudoephedrina (decongestionante topice și orale, comprimate filmate), Glucocorticoidzi (cortizol, corticosteron, cortizon, prednisol).
Departamentul Medical al WTA, condus de Dr. Jennifer Maynard, a întârziat să dea acceptul “Excepției de Uz Terapeutic” astfel că Halep nu a mai apucat să trateze sinuzita în perioada dinaintea circuitului nord-american.
Simona și a zburat, bolnavă, la 28 iulie, spre Statele Unite ale Americii!
WTA și-a asumat niște riscuri imense prin ne aprobarea tratamentului de uz terapeutic în cazul Simonei Halep.
În regulamentul transmis de WADA, este specificat foarte clar modul în care trebuie să fie tratată sinuzita de către sportivi.
Diagnostic
Istoricul medical:
Rinosinuzita bacteriană acută (ABRS) este un diagnostic clinic cu semne și simptome de infecție a tractului respirator superior (URTI) cu o durată mai mare de 7 zile, fără ameliorare sau îmbunătățire, care este apoi urmată de agravare.
Principalii doi agenți cauzali ai ABRS sunt Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae.
Rinosinuzita cronică (CRS) este o boală inflamatorie care implică mucoasa nazală și sinusurile paranazale.
Simptomele CRS sunt de obicei de intensitate mai mică decât cele ale ABRS, dar durata lor depășește cele 4 săptămâni utilizate în mod obișnuit ca limită superioară pentru diagnosticul ABRS.
Principalii agenți bacterieni cauzatori ai CRS sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și anaerobii, dar CRS poate fi legat și de alergie, polipi nazali, factori mecanici sau fără cauză evidentă. Un diagnostic de CRS este probabil dacă 2 sau mai multe simptome majore sunt prezente timp de cel puțin 12 săptămâni, împreună cu documentarea obiectivă a inflamației sinusurilor paranazale sau a mucoasei nazale fie prin endoscopie sino-nazală, fie prin scanare CT.
Criterii de diagnostic
Tabelul de simptome ABRS:
Durere facială/presiune/plinătate
Obstrucție nazală
Secreții purulente nazale sau postnazale
Miros: Hiposmie/anosmie
Diagnosticul de ABRS necesită prezența a ≥ 2 simptome PODS, dintre care unul trebuie să fie O sau D, și durata simptomelor de >7-10 zile fără ameliorare sau agravare după ameliorarea inițială a simptomelor (Desrosiers et al, 2011).
Diagnosticul se bazează pe istoric și examen fizic.
Cultura nazală și aspirarea sinusală nu sunt necesare.
Imagistica radiologică nu este necesară pentru ABRS necomplicat.
Programul mondial anti-doping WADA
Ghid pentru medici TUE – Sinuzită/Rinosinuzită – Versiunea 2.0 – noiembrie 2021
Acest ghid este revizuit anual pentru a determina dacă revizuirile Listei interzise sau noile practici sau standarde medicale justifică revizuiri ale documentului.
Dacă în cursul acestei revizuiri anuale nu se consideră că sunt justificate modificări, versiunea existentă rămâne în vigoare.
Ghidul medicului TUE Sinuzita/Rinosinuzita
Rinosinuzita cronică (CRS)
CRS este diagnosticat din motive clinice, dar trebuie confirmat cu cel puțin o descoperire obiectivă la endoscopie sau tomografie computerizată (CT).
Controlul simptomelor CRS:
Congestie/plinătate facială
Durere/presiune/plinătate facială
Obstrucție nazală
Purulență nazală/Descărcări postnazale decolorate
Miros: Hiposmie/anosmie
Un diagnostic necesită cel puțin 2 CPODS prezente timp de 8-12 săptămâni, plus o inflamație documentată a sinusurilor paranazale sau a mucoasei nazale.
SRC este un diagnostic clinic și trebuie confirmat cu cel puțin o constatare obiectivă, cum ar fi polipoza nazală purulentă nazală, la endoscopie sau opacificarea sinusală la tomografie. Testarea obiectivă este necesară pentru a exclude diagnosticul diferențial de migrenă, abcese dentare, rinită alergică și sindroame dureroase faciale atipice.
Tratament:
Principii generale: Pentru rinosinuzita virală și bacteriană de intensitate ușoară sau moderată, analgezicele, glucocorticoizii intranazali topici și irigarea salină nazală pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomatică. Așteptarea vigilentă (fără antibiotice) sau terapia inițială cu antibiotice pentru adulți trebuie aleasă în funcție de evoluția simptomelor. Pacienții cu simptome severe sau cu afecțiuni medicale subiacente care conferă imunitate redusă sau un risc crescut de complicații (de exemplu, insuficiență cardiacă congestivă) trebuie tratați cu antibiotice ca parte a managementului inițial și, de asemenea, evaluați pentru prezența complicațiilor.
Tratamente interzise:
Pseudoefedrina: Utilizarea decongestionantului oral (pseudoefedrină) (PSE) și a combinației de antihistaminice de prima generație (sedative) (dacă este disponibilă) este rezervată în principal pentru accese de exacerbări acute ale sinuzitei. Un sportiv cu CRS bine gestionat nu ar trebui să aibă o nevoie regulată de administrare a PSE.
Vă rugăm să rețineți că PSE este interzis doar „în competiție”. O AUT nu este necesară pentru utilizarea în afara competiției, deși în cazul în care sportivul are un test pozitiv în competiție din cauza utilizării în afara competiției, acesta poate solicita o AUT retroactivă conform Articolului 4.1e din ISTUE.
• Traseu: oral
• Frecvență: așa cum este indicat pe eticheta producătorului.
• Preparatele antihistaminice nu sunt interzise
WADA – Programul Mondial Antidoping
Ghid pentru medici TUE – Sinuzită/Rinosinuzită – Versiunea 2.0 – noiembrie 2021
Ghidul medicului TUE Sinuzita / Rinosinuzita:
• Deși fiecare caz trebuie judecat individual, ar fi foarte puțin probabil ca o AUT să fie acordată vreodată pentru doze supraterapeutice ges de PSE ca altă alternativă rezonabilă de tratament existentă.
• Durata recomandată: Până la 4 săptămâni după cum este necesar pentru controlul simptomelor.
ATENȚIE: Pseudoefedrina este interzisă în competiție atunci când concentrația sa în urină este mai mare de 150 micrograme per mililitru (conform Lista interzise a WADA).
Nivelul prag a fost stabilit pe baza aportului de doze terapeutice de PSE, definită ca o doză zilnică maximă de 240 mg PSE luată fie ca:
o 4 administrări zilnice (una la fiecare 4-6 ore) dintr-o comprimată de 60 mg (sau 2 comprimate de 30 mg), sau o 2 administrări zilnice (una la fiecare 12 ore) dintr-o comprimată de 120 mg
o (eliberare prelungită), sau o 1 administrare zilnică a unei pilule de 240 mg (eliberare prelungită).
Deși rar, este posibil ca nivelul prag stabilit să fie atins de unii indivizi care iau doze terapeutice, în special la 6-20 de ore după pilula cu eliberare prelungită.
Prin urmare, pentru a evita un AAF, sportivii sunt sfătuiți să nu mai ia pastile PSE cu 24 de ore înainte de perioada în competiție.
Orice cerere de TUE ar trebui să demonstreze prezența afecțiunii, așa cum este evidențiată de istoric și de examenul fizic.
În plus, medicul trebuie să explice de ce tratamentul prescris a fost cel mai potrivit, de exemplu, pe baza experienței, a profilurilor de efecte secundare sau a altor justificări medicale, inclusiv, acolo unde este cazul, a practicii medicale specifice geografice și a capacității de a accesa medicamentul.
În plus, nu este întotdeauna necesar să încerci alternative și să eșuezi.
Cu toate acestea, nu este obișnuit ca un atlet să fie nevoie să ia doze supraterapeutice și, prin urmare, să necesite o AUT.
Glucocorticoizi sistemici (GC):
Un curs scurt de GC (cum ar fi prednison 30-40 mg) poate fi necesar în rinosinuzita cronică (cu sau fără polipi), fie pentru controlul inițial și managementul precoce al bolii, fie pentru tratamentul recidivelor sau exacerbărilor.
Tratamentul în curs cu GC sistemice este rar, cu excepția cazului în care este prezentă polipoză nazală complicată.
• Traseu: oral
• Frecvență: OD (zilnic)
• Durată recomandată: perioadă scurtă de timp, cum ar fi 4-7 zile.
• Dacă este necesar un tratament de o durată mai lungă pentru polipoza nazală, o trimitere către un ar trebui să apară otorinolaringolog (chirurg ORL).
• Cerințe TUE: Este necesară o TUE pentru utilizarea glucocorticoizilor orali în competiție.
Aplicarea ar trebui să demonstreze un diagnostic clar de rinosinuzită cronică.
Începând cu Lista interzise din 2022, căile de administrare orală, rectală sau orice cale injectabilă de glucocorticoizi (GC) sunt interzise numai în competiție.
Cu toate acestea, o probă de urină în competiție poate prezenta niveluri de GC peste nivelurile de raportare stabilite de laborator, chiar dacă administrarea a avut loc în afara competiției.
În conformitate cu Codul, rezultatul unui test antidoping pozitiv, cunoscut sub numele de constatare analitică adversă (AAF), ar putea face sportivul pasibil de o sancțiune sub conceptul de răspundere strictă.
WADA – Programul Mondial Antidoping
Ghid pentru medici TUE – Sinuzită/Rinosinuzită – Versiunea 2.0 – noiembrie 2021
Ghidul medicului TUE Sinuzita / Rinosinuzita
Cu toate acestea, conform Articolului 4.1e ISTUE, sportivului i se permite să solicite retroactiv un TUE dacă există un AAF în competiție din utilizarea în perioadă precompetițională.
Tratamente alternative neinterzise
• Spray-uri cu glucocorticoizi intranazale
• Decongestionante orale sau spray-uri decongestionante nazale
• Antibiotice (dacă o infecție bacteriană)
Consecințe asupra sănătății dacă nu este tratată
Eșecul de a trata sinuzita sau un răspuns eșuat la tratament poate duce la tuse cronică, complicații orbitale sau complicații neurologice intracraniene, inclusiv orbire, oftalmită, meningită, abces cerebral sau osteomielita.
Monitorizarea tratamentului
Tratamentul trebuie monitorizat de către medicul curant pentru a asigura eficacitatea regimului de tratament.
În situațiile în care un sportiv se auto-tratează cu medicamente fără prescripție medicală, sportivul trebuie să își monitorizeze propriile simptome și să oprească tratamentul odată ce simptomele lor s-au rezolvat sau conform instrucțiunilor producătorului sau medicului.
Durata
În general, durata tratamentului tinde să fie de scurtă durată, de la câteva zile la câteva săptămâni.
AnyAppropriateCautionaryMatters
Un atlet care nu răspunde la terapie sau cu simptome severe, ar trebui să fie îndrumat către un specialist otolaringolog pentru investigarea altor afecțiuni subiacente. Simptomele și semnele de avertizare includ:
• Simptome severe neobișnuite
• Toxicitate sistemică
• Starea psihică alterată
• Dureri de cap severe
• Umflarea feței, a orbitei sau modificarea acuității vizuale
WADA – Programul Mondial Antidoping! Ghid pentru medici TUE – Sinuzită/Rinosinuzită – Versiunea 2.0 – noiembrie 2021
Referințe
Ghidul medicului TUE Sinuzita/Rinosinuzita
1. Desrosiers M, Evans GA, Keith PK, Wright ED, Kaplan A, Bouchard J, Ciavarella A, Doyle PW, Javer AR, Leith ES, Mukherji A, Robert Schellenberg R, Small P, Witterick IJ.
2. Ghid canadian de practică clinică pentru rinosinuzita acută și cronică. J Otolaringol Cap Gât Surg. 2011 mai;40 Suppl 2:S99-193.
3. Ozturk F, Bakirtas A, Ileri F, et al. Eficacitatea și t tolerabilitatea metilprednisolonului sistemic la copii și adolescenți cu rinosinuzită cronică: un studiu randomizat dublu-orb, controlat cu placebo. J Allergy Clin Immunol. 2011 Aug;128(2):348-52. Epub 2011 31 mai.
