17.293 de spectatori s-au strâns pe „Ion Oblemenco” pentru o întâlnire de gală între Craiova și Rapid. Și n-au venit degeaba, pentru că chiar dacă meciul a fost presărat, pe alocuri, cu momente de joc cu frâna trasă, calitatea jocului a fost mult peste media acestei Superligi de toate zilele.
Universitatea Craiova a avut ritm, a avut șuturi și fotbal, a avut și greșeli, și cartonașe, faze de poartă, dar mai presus de tot a avut muncă, multă muncă.
Oltenii și-au luat în serios rolul de amfitrioni. Ei au dictat tonul muzicii, ei au luat primii jocul pe cont propriu. Însă nici rapidiștii n-au fost oaspeți prea cuminți, au înclinat și ei, când și când, terenul.
Doar că ideile moderne din Occident pe care Adrian Mutu ar vrea să le implementeze în autohtona ligă națională nu par să se plieze. Cel puțin, nu pe oamenii lui din bandă, Costache și Sefer, extreme de picior invers.
Chiar și așa, Rapid s-a instalat și ea la cârma ostilităților după pauză. Și a fost răsplătită. Iar faza golului a demonstrat de ce s-a opus Mutu vehement ca estonianul Kait să fie și el vândut de șefii rapidiști.
În minutul 51, Alex Ioniță a fost găsit excelent de Kait în interiorul careului de 16 metri, iar extrema stângă l-a învins pe Lazar cu un șut la colțul lung. Așa s-a scris istoria unui meci în care ar fi fost posibil orice scor, la cum s-au comportat echipele în teren.
