Astăzi se comemorează 23 de ani de la moartea lui Cătălin Hâldan. Jucătorii, staff-ul și conducătorii clubului Dinamo i-au adus un omagiu la cimitirul din Brănești.
Dinamoviștii l-au comemorat pe Cătălin Hîldan
5 octombrie este una dintre cele mai triste zile din fotbalul românesc. În anul 2000, în minutul 74 al meciului amical dintre SN Olteniţa – Dinamo, Hîldan (24 de ani) a suferit un accident vascular cerebral. Fotbalistul nu a mai putut să fie salvat, medicii constatând decesul al spital.
Cătălin Hîldan a jucat a debutat la Dinamo în 1994 și a jucat 138 de meciuri. A îmbrăcat și tricoul naționalei României de 8 ori.
„Pentru noi, Hîldan înseamnă foarte mult. Este un simbol pentru modul în care se lupta pe teren. Era determinat și nu renunța niciodată. E ceva normal să venim aici pentru a-l comemora, așa cum merită. Am vorbit azi cu jucători străini, le-am explicat ce înseamnă. Înțeleg și ei, știu ce a reprezentat și ce reprezintă Cătălin pentru noi. E emoționant…Un băiat atât de tânăr și-a găsit sfârșitul e teren… ”, a spus antrenorul Ovidiu Burcă.
Fanii din peluza Cătălin Hîldan au postat un mesaj emoționant.
„Un alt 5 octombrie, o altă lacrimă!
E iar ziua aia neagră din an. De cea mai închisă și dureroasă nuanță a negrului, ziua care pentru noi, câinii, e ca un echinocțiu de toamnă. Noaptea este mai lungă, dimineața este mai rece, iar noi suntem mai triști. E ziua în care ne amintim mai tare ca niciodată că Dinamo nu mai este completă și nu va mai fi niciodată, dar și că avem pe cineva acolo sus care ne îndeamnă să luptăm pentru Dinamo din toată ființa noastră și cu toate puterile.
La fiecare 5 octombrie, cerurile sunt mai gri, soarele mai palid, iar ochii noștri mai plini de lacrimi. Un singur nume nu poate fi rostit în această zi blestemată fără ca noi să nu avem un nod în gât și vocea tremurândă: Cătălin. Astăzi, acest nume devine greu ca un sac plin de plumb care atârnă direct pe sufletul D-ului nostru sfânt, făcându-l să se miște încet și poate chiar să se oprească pentru a reflecta.
Căci dacă D-ul este divin, Cătălin este un martir. Este legătura noastră directă cu cerurile, trecând dincolo de sfera muritorilor care vorbesc de sacrificii, dar materializează prea puțin. Când îl strigăm, vorbim, de fapt, cu cerurile și cu Dumnezeu, iar el ne răspunde prin fiecare sentiment simțit în șira spinării atunci când auzim bătaia din palme a peluzei.
Nu în ultimul rând, Cătălin este un idol. O prezență de care fotbalul duce lipsă ca de o vitamină esențială. Și nu doar fotbalul, ci societatea în general nu mai are idoli, căci nu mai există oameni cu spirit de sacrificiu, oameni care să se identifice cu un ideal. Cătălin este la același nivel cu Florea Dumitrache, Cornel Dinu sau frații Nunweiller, nume grele fără de care Dinamo ar fi fost cu totul diferită, iar noi am fi iubit Dinamo altfel.
Pentru că, la bază, Cătălin Hîldan înseamnă Dinamo!”
