Pe Mihai Iosif îl recomandă în momentul de față întoarcerea Rapidului în primul eșalon. Cu Miță pe bancă, giuleștenii au revenit în Liga I, după câteva sezoane agitate în fotbalul mic, dar antrenorul s-a despărțit de clubul de suflet, către finalul campionatului trecut. Fără regrete sau cel puțin așa a spus mereu Iosif, acum antrenor la Minaur Baia Mare, care a făcut senzație și din postura de… poet.
”Am mers all-in. Dacă nu aveam încredere că promovăm, nu acceptam. Ce am trăit, niciun ban din lumea asta nu poate cumpăra. Am trăit nişte momente senzaţionale care nu se pot cumpara. E imposibil, şi bune, şi rele.
Poate mulţi nu ştiu, dacă nu reuşeam în momentul ăla, nu ştiu unde era Rapidul de azi. Este foarte sus, dar s-a muncit mult pentru a se bea apă rece azi. S-a săpat mult la fântână de mine şi de mulţi alţii.
Mi-a spus un prieten că cea mai mare realizare la Rapid în perioada aia, că a fost o perioadă foarte grea e că ai rămas în viaţă, că n-ai făcut un AVC sau infarct.
Eu trăiesc clipa şi îmi place să mă bucur de reuşitele jucătorilor, de ce e frumos, iar când lucrurile merg mai prost, sunt trist, vorba aia trist, trist, trist. Cu jucătorii am avut o relaţie senzaţională, aparte, pe care şi acum o mai port în suflet. Când simţeam că lucrurile nu mai merg aşa bine la Rapid, ascultam o melodie Cargo&Bikers for Humanity şi numai la jucători mă gândeam.”, a spus Iosif pentru Orange Sport.
